A plecat dintre noi poetul Andrei Maftei
A zburat catre Cer , un suflet frumos , un suflet de artist. Ramanem fara poeti ….
Cateodata noi muritorii de rand nu avem cuvinte sa descriem tristetea asa cum o fac poetii. Ultima poezie publicata pe pagina sa de faceebok in data de 27 Mai 2021 se numeste RESEMNARE.
RESEMNARE- Andrei Maftei
„Tu n-ai să știi niciodată
Cum ar fi fost
Dragostea noastră…
Noaptea albastră
Din inima ta
Nu va-nnopta
Niciodată așa…
Va fi doar secunda uitată,
Un fulger
Din care vei bea tăcută,
Misterul,
Ca să uiți
Că o stea a murit,
Cu mult înainte ca tu
Să înveți
Să privești cerul. ”
Andrei Maftei a scris versuri frumoase care au fost transpuse in melodii folk , ne-a daruit sufletul sau prin pana sa mestesugita. Intr-o zi ne arata cum invata sa zboare o pasare , in alta zi glumea cu noi la spectacolele de folk , sau ne recita din frumoasele sale poezii .
L-am vazut in sute de concerte alaturi de Adi Bezna , Cezar Popescu , regretatul Vasile Mardare , Catalin Ungureanu , Trupa OCRU si multi alti folkisti si pot spune ca ne insufletea pe toti cei prezenti cu poezia sa , cu rasul si glumele sale. Ne doare cand poetii devin amintiri.
Am selectat pentru voi cateva dintre mesajele scrise de fani pe pagina de faceebook a poetului :
Alina Olaru -„Ești cu noi, Andrei. Eu știu asta. Te vom purta mereu în sufletele noastre, mereu ce ne-ai dăruit din tine va trăi frumos, profund și liber în noi iar ăsta este felul tău de a nemuri. Și felul nostru de a te iubi, de a fi recunoscători pentru tot ceea ce blând, protector, iubitor și aproape, cald și prietenesc ne-ai dăruit. Felul în care ne-am lăsat cu drag să fim transformați, atinși, amprentați de ceea ce ai fost. Ne este dor și asta ne doboară, ne este dor uman, greu și dens și apăsător, ne va fi dor mereu, ne doare plecarea ta și plângem neputincioși acest „niciodată” apărut atât de neașteptat. Îl plângem cum se plânge din suflet, așa cum știm și așa cum putem. Dincolo de durere, fiecare dintre cei ce te iubim și respectăm te vom onora așa cum onorezi iubirea, așa cum onorezi demnitatea. Tu ai facut imposibilă uitarea și, prin asta, și plecarea ta definitivă este imposibilă. Tu ești lumină și ești nelimitare, ești infinit și ești întotdeauna.”
Cezar Popescu – „Ieri ne arătai cum poți învăța o pasăre să zboare. Azi a fost rândul tău pentru lecția de zbor. Și ați trecut apa așa, împreună, ca o săgeată, către cer. A fost greu, Andrei? Să mai vii din când în când pe la noi, cei ce vom căuta de-acum pe cerul dimineții încă un fâlfâit de aripi pierdut înspre orizont. Iar dacă azi a fost să ,pleci undeva, ia, te rog, jumătate din’ noi, toți cei care te-am iubit! ”
Partajează acest conținut: